miercuri, octombrie 28

Un fenomen care nu de mult mă afecta prin simpla lui prezență... 

Ei, acum nici măcar nu-l mai simt!  Nici măcar amintirea a ceea ce a fost... E probabil aruncată undeva între cele douășopt de stele...

Îți cunosc toate mișcările, bătăile inimii și respirația, toate gândurile și toate minciunile... îți cunosc prea bine minciunile! Și dacă-ți spun că nu te mai vreau nu mă crezi, tu nu poți să accepți, tu ești prea mândru... și râd iar! Râd când mă gândesc că asta am iubit la tine, mândria asta, de atâtea ori prostească! Dar s-au dus dracu toate! Și nu le mai vreau și nu te mai vreau!

Nu mai vreau! Nu-mi mai trebe! I had enough! 

Sunt mai puternică decât am fost vreodată și mai slabă ca niciodată! Dar sunt tot eu! Și mi-e scârbă... Scârbă de tot ce înseamnă fenomenul ăsta!


Acum mă duc să beau ceva cald, să-mi închei frumos seara! 

sâmbătă, octombrie 24


M-a regăsit, m-am regăsit, ne-am regăsit! Măcar pentru câteva ore ne-am regăsit acolo, în noi...

Și cu un gram de fericire ne-am cumpărat noaptea! Eram altfel de noi, cum n-am fost niciodată. Și douășopt de stele am pus deasupra noastră, și niciun nor! Așa am vrut... Și da, era înnorat, dar ce conta, erau douășopt de stele ale noastre, acolo undeva, acolo cu noi... Și nu doar stelele, dar noi, noi eram altfel, noi nu mai eram noi! Niciodată nu l-am văzut așa și niciodată n-am fost eu, n-am fost ca în noaptea noastră cu stele.  Și niciuna nu va fi ca asta dar toate or să aibe stelele și le aranjăm noi, în fiecare colț, printre noi și peste și deasupra! Și amestecăm, nopțile cu noi și cu stelele. 

Când a fost toată noaptea a noastră și am făcut ce-am vrut din ea, atunci când ne-am pus stelele deasupra și când ne-am pierdut printre ele, când am așteptat amândoi dimineața și când nu mai exista timp, doar momente, tot atunci mi-am împachetat toate amintirile și le-am dat drumu, spre douășopt de stele... să se facă douășnouă... 

Le mai privesc din când în când, dar nu mai dor! 

Și am să fiu în fiecare noapte, cu stele, pingu... 



luni, octombrie 19


Mă detașez de tot și mai ales de tine! Nu mă stresez, nu mă enervez, nu mai zbier și nu mai judec! Nu ”te” mai caut,oricare ai fi TU, nu mai caut nimic, de altfel nici nu mai aștept și nici nu mai cred în tine! Cred doar în mine! Nu o să dau vina nici pe tine, nici pe șansă, nici pe marți treișpe. N-am să zic ”Mulțumesc, Doamne!” am să zic în schimb ”Well done, Charlie!”...

Și mi-ești drag, zău, îmi ești... dar îmi iei strălucirea, îmi iei fantasticul meu, îmi iei tot ce mă definește, și nici măcar nu-i vina ta! E tot a mea. E vina mea, eu ți-am dat cândva tot ce era al meu, tot ce mă face să fiu eu și s-au dus toate odată cu tine, toate ale mele! Dar uite, ca eu am rămas și îmi caut alte ”ele”, alte ”toate ale mele”! Și uite că zâmbesc! Ba nu, râd! Și râd din suflet! Râd când mă gândesc cât e de bine că sunt eu, cât e de bine c-ai fost tu, cât e de bine să fi fericit cu lucruri mici!

Soarele de dimineață, țigara rapidă în drumul spre școală, râsul nostru isteric și amintirile, ”melodia aia veche, aia mă, aia veche de demult”, orele de vorbit la telefon și toate zilele în care trăiești! Și apropos de asta, am să-ți spun într-o noapte cum nu mi-e frică mie de moarte ...și ce frică îmi e de ea... Și zău, că înainte să mor vreau să-mi recapăt prietenii, aia vechi și buni, pe care i-am pierdut... din cauza mea!


Dar încă trăiesc și mai iubesc! Iubesc tot ce mă face să zâmbesc! Uneori te iubesc și pe tine... oricare ai fi tu!

sâmbătă, octombrie 17

Ascultam Gogol și mi-am adus aminte de tine. Nu știu de ce, tu nu asculți Gogol. Poate din cauza asta... De fapt nu muzica mi-aduce aminte de tine, tu mi-aduci aminte de tine, eu mi-aduc aminte de tine... Și acum aș vrea să-ți fi spus, să-ți fi spus ce n-am avut curaj să-ți spun. 

Ți-aș spune acum, dar n-ai să înțelegi și mă rezum doar la un truism, și-anume că zahărul e dulce. Și toată lumea știe că zahărul e dulce...Tu n-ai vrea să crezi! Dacă tu nu crezi,  poți să guști, să cauți, să umblii, să vezi... să-ți irosești timpul.Tu ai timp! Să-ți irosești timpul tău de data asta! Fugi! Du-te să vezi dacă dincolo e verde iarba și daca-i albastru cerul, gustă zahărul, și-ai să vezi că-i dulce! Acum întoarce-te și spune-mi mie toate astea, iar eu, am să-ți spun că știam... cu mult înainte să-mi irosești tu timpul... Cu sau fară tine voi fi la fel... Vreau să cred că voi fi la fel, la fel de EU. Aici și acum! 

Nu asta am vrut! Dar iată-ma aici și acum. Când credeam că totul depinde doar de mine...  M-am bazat pe idealuri stupide, și am ajuns aici, acum...

vineri, octombrie 16


N-am să irosesc spaţiu cu prezentări. N-am încercat niciodată să mă descriu, nici nu cred că aş reuşi. Sunt eu şi  tot ce însemn eu: un amestec de ... de toate!

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.