sâmbătă, noiembrie 28

Vreau... Să mă trezesc îmbrăcată într-un tricou de-al lui dimineața iar lângă mine să fie el... să bem cafeaua în bucătărie și să fie senin și răcoare... 

Să fie cu picioarele pe pământ dar suficient de înalt să mă poată ridica pe mine cu capul în nori, să mă iubească fără să-mi ia strălucirea, să-mi lase aerul și libertatea mea, să mă iubească dimineața nemachiată și cu părul răvășit... și seara cu machiajul întins. Să mă iubească pe mine

Să se bucure alături de mine pentru realizările mele, să mă ridice atunci când cad, să-mi aducă un paracetamol și un ceiuc fierbinte atunci când sunt răcită... să-mi deschidă ușa mereu, să fie măcar pe jumătate la fel de nebun și visător ca mine și să fie la fel de organizat ca mine... [să nu fie chel și cu burtă, să nu aibe păr pe nas] Să fie inteligent, să pot să vorbesc cu el orice, oricând și oricât... Să nu mă plictisesc niciodată lângă el, să mă țină în suspans, să mă surprindă. Și să-mi aducă flori... Să mă alinte fără să exagereze, să fie visător... și realist, mai realist decât sunt eu acum! Să mă facă să-mi doresc să merg cu el până la capătul Pământului cu ochii închiși, pe jos, prin ploaie! Să mă regăsesc în el, să fiu eu! Să mă lase să fiu eu... Și să-i calc cămașa dimineața și să-i asortez cravata... Să pot să plâng în fața lui, să mă lase să fiu eu! Să-mi accepte tabieturile și mofturile... Și poate aș renunța la câteva dacă îmi dă un motiv. Să nu îndrăznească măcar să-mi interzică ceva, decât dacă are un motiv serios. N-am să-i interzic nici eu... Să fie amabil și politicos, să știe cum să folosească tacâmurile, să nu fumeze dar să mă certe pe mine și mereu să-mi spună că fumez prea mult, să bea cu mine o bere seara la TV, să nu fie snob și să-i placă muzica clasică, să-mi accepte ideile și concepțiile... Să fie EL!

CE VREI TU???

Nimic... spuneam că la Londra e ceață...


duminică, noiembrie 22

Înainte de orice altceva râd... și încerc să mă refac. Caut iar partea bună în tot căcatu' ăsta!

Un weekend. Un weekend de căcat sau un weekend foarte tare, dar un weekend!Vineri: aiureală totală. Vodka, vin, muzică, bere, tequila, muuuulte țigări și niciun chef de dănțuială. Letargie totală. Și niciun ban în portofel. De fapt n-aveam portofel, dar aveam ținută de club[blugi, bocanci, cămașă și poșetă plic]. NOT!


Și m-am cărat, spre fericire! Tu-mi spuneai că mă iubești iar eu, că am încredere în tine, tu zbierai pe stradă, îmi ziceai să te cred, eu îți spuneam să mergi drept, tu ai tăcut... și am căzut amândoi! Și am ajuns, am ajuns și la stele, iar. Ălea douășopt erau tot acolo, să vezi minune... Dar ai adormit! Și te-am lăsat să dormi. Am dormit și eu, ceva mai târziu...  Și nu mă simt altfel decât înainte, nu ai schimbat nimic din mine, nu ai luat nimic și nici n-ai dat, nu ai făcut nicio mutare... Nici nu te-aș fi lăsat! Dar mi-e bine, mi-e atât de bine cu mine. 


Sâmbătă. Ciudată zi. Dar noaptea..."Marooned" de la Pink Floyd pe background... O noapte fără stele, nu, nu mai erau stelele... Erau niște pinguini micuți... 

Și m-ai enervat: și ieri și azi și toată viața! Mă întrebai la un moment dat de ce... Ei uite tocmai de asta! Că reușești să mă enervezi în ultimul hal, parcă ți-am spus atunci că ești sadic... Dar reușești, măi, reușești și ți se citește satisfacția aia sadică în ochi! Dar nu pot să mă supăr... m-am metamorfozat în așa hal încât căcaturile astea mă amuză, mă antrenează, mă țin vie! Am devenit imună la așa ceva, nu mă mai doare, încep chiar să mă hrănesc cu acțiunile astea care înainte mă scoteau din minți... Băi și ce bine e! 


Și omul care întotdeauna e alături de mine când sunt in deep shit, a fost și de data aceasta, fără întrebări și fără condiții... Thanks Schnukums!


Aș putea spune că mi-am pierdut vremea cu tine, dar de ce? Eu oricum n-am vreme și n-am ce pierde... Puteam, da, puteam să fac altceva, mai constructiv, dar am ales asta. Am ales amorțeala și pinguinii și ratatul alcoolic și drogat, cum îți place ție să te caracterizezi... Eu aș spune altceva, aș pune toate astea puțin altfel, aș mai adăuga ceva și aș reformula și te-ai regăsi cu siguranță. Dar nu vreau! Nu mă agit, nu mă stresez... Îmi ești drag... Dar ești tâmpit!


Am atâtea de făcut și niciun chef... Sunt amorțită și mă doare fiecare părticică din corp. Te las, mă retrag... Dar am să revin, promit!


miercuri, noiembrie 11

...și nervii întinși pe podea.

Dezamăgită, nervoasă, supărată, scârbită și revoltată, speriată poate dar foarte hotărâtă și în același timp pierdută... Și nu sunt stări necunoscute. Le știu eu prea bine. Ați avut voi grijă să nu-mi lipsească vreuna. De ce? 

Ție, da ție... Ţie cu ce ţi-am greșit? Am greșit poate că te-am ascultat de fiecare dată, ca am fost o batistă umană în care ți-ai împrăștiat secrețiile nazale, și am fost lângă tine fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp, de loc sau de mod.  Și în schimb mi-ai dat o mare muie! Și nu e prima dată... Prima dată n-am putut să reacționez, am rămas perplex, apoi am zis: ”Lasă... plouă afară” dar acum?? Acum? Enough is enough! Îți mulțumesc, drag prieten, mi-ai arătat și tu că oamenii sunt curve, mi-ai arătat că și tu ești om

Acum nu-i rost să mă mai consum... Am spus cândva că mă detașez, și da, acum sunt eu aia egoistă... Dar egoismul meu mă privește pe mine nu pe voi... De fapt asta e, egoismul meu nu lasă lucrurile astea să mă afecteze! Mi-e greu mie să înțeleg acum... la momentul potrivit o să vă spun și vouă, dac-o mai fi vreme.

Mă retrag în pătuc, un ceaiuț și-o carte bună [prin natura ei și datorită modului prin care a ajuns în mâinile mele... Îi mulțumesc celui care obișnuia să-mi spună ”Schnukums”]

EA: [...] Spune-mi despre tine, câte ceva.

EL: [...] Știi, eu sunt un tip profund...

EA: Nasol, mie-mi plac baieții care sunt pro-pizdă !

marți, noiembrie 10

 Acum mi-am amintit ceva. Acum deabea am realizat eu, prin lungă meditație ce înseamnă de fapt. Ce este fenomenul și ce presupune el... Tot acum mi-am dat seama că dacă eu rămâneam la fel fenomenul îmi era încă drag și poate fenomenul era încă parte din  mine...

Pentru o clipă am crezut că ar fi trebuit să rămân eu, să nu mă schimb... tu asta ai iubit la mine, tu m-ai iubit pe mine așa cum eram eu... Nu ce am devenit... Tu mă iubeai pe mine... 

Dar apoi mi-am amintit că tot tu ai fost cel care m-a schimbat... Probabil făcea parte din planul tău de...”dezândrăgosteală” sau ”deziubire”... sau doar o deziuluzie...


Noapte bună, mon chou! 

*Je t'ai aimé

sâmbătă, noiembrie 7


CÚRVĂ, curve, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din v. sl. kurŭva.
Sursa:
DEX '98   

Curve de tot felul, de toate națiile, curve femei și bărbați, curve de noi! Și când spun ”curvă” mă gândesc mai mult la al doilea aspect, a doua definiție din DEX...

Nu-i om să nu fi fost vreodată curvă! Nu cunosc niciun om atât de curat! Nu există! Cu toții suntem curve într-o oarecare măsură...

Curve miserupiste,  cu pretenții, curve de 2bani, curve sentimentale, curve cu tupeu,  jenante, curve care-și bat joc de tine și curvele care plâng după tine, curve cu interese, curve misogine(aici se încadrează majoritatea bărbaților), curve politice, curve care-și plâng singure de milă,curve pe bani puțini, curve cu principii și curve fără mândrie, curve cărora nu le mai pasă, dar... CURVE! 

Și acum spune-mi că nu te identifici măcar cu una din ele... Și n-am să te cred. Mi-e scârbă de ce ai ajuns tu, de ce-am ajuns eu, de ce am ajuns noi... Mirosim a curve și ne identificăm cu ele... Avem comportament, mișcări, intenții de curvă...privire și respirație de curvă. Nu mai gândești ca om... curvă! Nu mai ai mândrie, nici caracter, nu mai știi cine ești, te cauți, nu te găsești... te-ai plictisit și... devi curvă! E cel mai simplu mod de a abandona... transformă-te intr-o curvă! 

Și-mi provoci scârbă, mie... Eu curva sentimentală...  dar o curvă cu prea multă mândrie și orgoliu tâmpit, o curvă cu principii, o curvă care plânge din când în când, dar niciodată după tine, o curvă care acum ascultă Carmina Burana... Dar văzută ca fiind TOT o curvă sau O ALTĂ curvă... Și mă amuză teribil, pentru că până la urmă asta suntem, curve... 

Dar e bine, doar ca să nu fie rău ... 

duminică, noiembrie 1

Mi-a spus așa: ” Cel mai bine e să spui ce simți cu adevărat, spune-i ce te face cu adevărat fericită, spune-i și ai să fi uimită de răspunsul lui! Spune-i și-ți va spune... ”

No shit... nu se poate, nu merge așa... Eu știu! Eu știu tot, tot timpul... Și știu eu ce mă face fericită, în niciun caz el, nu el, nu el de acum!

Și el nu o să-mi spună nimic, poate o să mă privească aiurea, dar nici de asta nu sunt sigură... Sau poate o să spună ceva, doar ca să nu tacă, să nu-mi dea mie satisfacția de a avea vreodată ultimul cuvânt! Și ce-o să-mi spună? Nici nu vreau să știu, pentru că nu mă mai interesează... Și zău, că știu ce spun! 

 Acum, la fel cum mi-a spus Mr.Wise Man, sunt in perioada de tranzit și mi-e bine! Nu-mi trebuie mare lucru să fiu fericită... el e de ajuns[celălalt el], pentru moment! Fără prea multă implicare, fără întrebări și fără telefoane aiurea... Mă mai enervez când nu-mi primesc porția de afecțiune, îmbrățișările și ”Bună dimineața Pingu!”, dar asta face parte din mine, asta mă face să fiu eu! Am o viață a mea! A MEA! Și nu-mi pierd vremea cu detalii inutile... Și câte ar mai fi de spus... Și cum mă transform și cum mă topesc și cum în noaptea asta pe lângă ălea douășopt de stele era și luna... N-am avut timp să mă holbez prea mult... am ales să fac altceva, mai constructiv! Și culmea, în același timp, destructiv! Dar e bine... e bine cât mi-e mie bine, și apoi facem noi să fie bine...de fapt eu, tot eu! Și-mi vine să zbier! Sunt atât de...EU! Și fac exact ce-mi place și când vreau...fără presiuni și fără stres, fără nervi și fără teama de a nu fi ”politically correct”! 

Și începe să-mi fie puțin dor... nu știu exact de ce, probabil că așa m-am obișnuit. Nu-i stres, trece și asta!


Ceiuț, ”Noapte bună Bobo!” și nani....

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.