Înainte de orice altceva râd... și încerc să mă refac. Caut iar partea bună în tot căcatu' ăsta!
Un weekend. Un weekend de căcat sau un weekend foarte tare, dar un weekend!Vineri: aiureală totală. Vodka, vin, muzică, bere, tequila, muuuulte țigări și niciun chef de dănțuială. Letargie totală. Și niciun ban în portofel. De fapt n-aveam portofel, dar aveam ținută de club[blugi, bocanci, cămașă și poșetă plic]. NOT!
Și m-am cărat, spre fericire! Tu-mi spuneai că mă iubești iar eu, că am încredere în tine, tu zbierai pe stradă, îmi ziceai să te cred, eu îți spuneam să mergi drept, tu ai tăcut... și am căzut amândoi! Și am ajuns, am ajuns și la stele, iar. Ălea douășopt erau tot acolo, să vezi minune... Dar ai adormit! Și te-am lăsat să dormi. Am dormit și eu, ceva mai târziu... Și nu mă simt altfel decât înainte, nu ai schimbat nimic din mine, nu ai luat nimic și nici n-ai dat, nu ai făcut nicio mutare... Nici nu te-aș fi lăsat! Dar mi-e bine, mi-e atât de bine cu mine.
Sâmbătă. Ciudată zi. Dar noaptea..."Marooned" de la Pink Floyd pe background... O noapte fără stele, nu, nu mai erau stelele... Erau niște pinguini micuți...
Și m-ai enervat: și ieri și azi și toată viața! Mă întrebai la un moment dat de ce... Ei uite tocmai de asta! Că reușești să mă enervezi în ultimul hal, parcă ți-am spus atunci că ești sadic... Dar reușești, măi, reușești și ți se citește satisfacția aia sadică în ochi! Dar nu pot să mă supăr... m-am metamorfozat în așa hal încât căcaturile astea mă amuză, mă antrenează, mă țin vie! Am devenit imună la așa ceva, nu mă mai doare, încep chiar să mă hrănesc cu acțiunile astea care înainte mă scoteau din minți... Băi și ce bine e!
Și omul care întotdeauna e alături de mine când sunt in deep shit, a fost și de data aceasta, fără întrebări și fără condiții... Thanks Schnukums!
Aș putea spune că mi-am pierdut vremea cu tine, dar de ce? Eu oricum n-am vreme și n-am ce pierde... Puteam, da, puteam să fac altceva, mai constructiv, dar am ales asta. Am ales amorțeala și pinguinii și ratatul alcoolic și drogat, cum îți place ție să te caracterizezi... Eu aș spune altceva, aș pune toate astea puțin altfel, aș mai adăuga ceva și aș reformula și te-ai regăsi cu siguranță. Dar nu vreau! Nu mă agit, nu mă stresez... Îmi ești drag... Dar ești tâmpit!
Am atâtea de făcut și niciun chef... Sunt amorțită și mă doare fiecare părticică din corp. Te las, mă retrag... Dar am să revin, promit!
0 Memorii:
Trimiteţi un comentariu