La Londra e ceață...

Vreau... Să mă trezesc îmbrăcată într-un tricou de-al lui dimineața iar lângă mine să fie el... să bem cafeaua în bucătărie și să fie senin și răcoare... 

Să fie cu picioarele pe pământ dar suficient de înalt să mă poată ridica pe mine cu capul în nori, să mă iubească fără să-mi ia strălucirea, să-mi lase aerul și libertatea mea, să mă iubească dimineața nemachiată și cu părul răvășit... și seara cu machiajul întins. Să mă iubească pe mine! 

Să se bucure alături de mine pentru realizările mele, să mă ridice atunci când cad, să-mi aducă un paracetamol și un ceiuc fierbinte atunci când sunt răcită... să-mi deschidă ușa mereu, să fie măcar pe jumătate la fel de nebun și visător ca mine și să fie la fel de organizat ca mine... [să nu fie chel și cu burtă, să nu aibe păr pe nas] Să fie inteligent, să pot să vorbesc cu el orice, oricând și oricât... Să nu mă plictisesc niciodată lângă el, să mă țină în suspans, să mă surprindă. Și să-mi aducă flori... Să mă alinte fără să exagereze, să fie visător... și realist, mai realist decât sunt eu acum! Să mă facă să-mi doresc să merg cu el până la capătul Pământului cu ochii închiși, pe jos, prin ploaie! Să mă regăsesc în el, să fiu eu! Să mă lase să fiu eu... Și să-i calc cămașa dimineața și să-i asortez cravata... Să pot să plâng în fața lui, să mă lase să fiu eu! Să-mi accepte tabieturile și mofturile... Și poate aș renunța la câteva dacă îmi dă un motiv. Să nu îndrăznească măcar să-mi interzică ceva, decât dacă are un motiv serios. N-am să-i interzic nici eu... Să fie amabil și politicos, să știe cum să folosească tacâmurile, să nu fumeze dar să mă certe pe mine și mereu să-mi spună că fumez prea mult, să bea cu mine o bere seara la TV, să nu fie snob și să-i placă muzica clasică, să-mi accepte ideile și concepțiile... Să fie EL!

CE VREI TU???

Nimic... spuneam că la Londra e ceață...