duminică, decembrie 20

De patru-cinci ore mă tot apuc să-mi fac bagajul. Dimineață mă car. Bun. N-am reușit și nici nu cred că o să-l mai fac acum. Dar mi-am amintit cum a fost ultima dată când am călătorit cu trenul. Unii zic că-i boring, băi, nu-i. Nu și pentru mine. Ador să merg cu trenul. De ce? Să vezi...

Vară, cald, coafura..varză! Aștept trenu', mor de cald. Mă duc să-mi iau ceva rece de băut... Coadăăăăăă... Căcat. Stau ce dracu', să mă deshidratez? Bun, mai erau doi oameni înaintea mea: vine trenu'. Eee...am timp... Ajung și eu la rând, donșoara abea se mișca. Bun, când îmi iau ceiucu' și restu', nenea cu paleta dă verde!!


NUUU, stai... cu un rucsac cât mine alergam pe peron! Prind trenu', ce dracu', io-s Highlander! 

Buuun... Mă chinui să-mi găsesc locu'. În căcaturile astea de trenuri numerotarea se face după niște criterii neştiute şi neînţelese și necunoscute de omul normal... Buuun! L-am găsit, șaișpatru, țin minte și acuma. Bun, doar că pe locul ăsta ședea un tânăr domn, arătos ce-i drept...Și dormea. Cul... Oricum am deranjat tot vagonu' când am trecut cu ditai rucsacu'de ce nu l-aș trezi pe om, doar stă pe locul meu de drept.. Și îl trezesc: aista si uită buimășit la mini... Nu înțelegea ce dracu' vreau de la viața lui... Până la urmă mi se făcu milă de sufletu' prigonit și-l las să doarmă. Mă așez pe un alt loc. Mă mai chinui să-mi urc rucsacul la locul cuvenit, no chance...se trezește tânărul domn și mă ajută... Și stau, dar unde-s ziarele mele?? AA.. clar, agățate de ruxac. Cuuul. Mă cațăr, le iau, ma așez la loc, mă apuc de Cațavencu.

Vine controloru', îi dau biletul și îi explic că pe locul meu stă altcineva... Ăsta belește niște ochi maaari... ”Donșoară, da, dumneastră aveți loc 2 vagoane mai în spate” ... No shit! maaaaxim, toți zeii sunt astăzi cu curu' la mine. Mă ambalez cu tot cu rucsacu' imens și mă car... Mă opresc pe hol la o țigară, oricum controloru' se duse în partea ailaltă... În timp ce-mi fumam io țigara vine un moșuleț care a simțit nevoia să-mi amintească că nu se fumează în tren... ”Săru-mâna, știu, da io fac o excepție” și îi fac și cu ochiu!

Parcă eram high... ce dracu' mai putea să se întâmple? Ce? Hai că o zic şi p-asta... Locu' şaişpatru era exact lângă moşuleţ. După ce am gasit locu' şi după ce am deranjat iar juma de vagon, m-am aşezat şi de la baie a apărut Senior. Io la geam el alăturea... În faţa mea, alţi doi veterani... Pff, nu puteam nimeri mai bine. Şi ce să fac hai să-i dau iar cu Caţavencu. Aha, da! Caţavencu a rămas în celălalt vagon. AAAAAArghhhhhhh Crizee... Stau mă holb pi jiam... Nica nou, tăti-s la fel... Numa niscaiva viluţi apăruti di nicăieria... Alt bai să nu fie! Aa, hai să ascult muzică...Da! La pantof că n-am fost inspirată să-mi pun telefonul la încărcat... Las'.. Ajung şi la destinaţie, mai stau juma' de oră în gară să-l aştept pe 'Nea Nicu că era plecat la mama dracu' şi cinci minute se făcură cinşpe, douăşcinci... 

Şi am ajuns şi acasă, ce dracu'... Fu "fan"... Mă distrai [Şi nu, nu-s olteancă, dar da, am un oltean pe lângă mine şi-mi vine a vorbi asemenea lui]

P.S:  Cam aşa arăt iarna înainte de plecare... 

Hai, Au revoir cherrie!

vineri, decembrie 18

Ședeam amândoi, confortabil pe pervaz și savuram o țigară... Nu prea fină că ”e criză”.

Și pentru că la începutul meu de depresie nu sunt suficiente cele minus țâșpe grade de afară [Și deja pe la -paișpe grade mi-amintesc... Și asta doar pentru că nu vreau să uit. Era februarie. A fost!] și albul ăsta inuman, se adaugă și sonata lunii a lu' musiu Beethoven. Și nu-i tot, la ora aista mă freacă și întrebările existențiale, gândurile tâmpite legate de ce a fost și ce va fi... De ce așa și nu altfel? De ce atunci și nu acum? Cum? Cât? Iar de ce... Și poate ”când?”. Și mereu ”Cine?”... 

Omușorul nou ce-a apărut pe scenă e fascinant, și reușește să amestece bancurile cu teoriile lui Lavoisier și Zaraza cu replici Shakespeareiene, îmi face ziua mai bună cu două vorbe și-un zâbet à la copilul mic și tâmp, și ar fi la fel de magic și într-o bodegă infectă, dar...nu e de ajuns. Deși am învățat să tac lângă acest ”Rembrandt constipat” cum îți place ție să-l numești, tu omul radical și drept și cu idei stufoase dar fără simț și fără căldură, nu e de ajuns... Cade cortina. E mai mult și mai puțin decât ai fost tu. E diferit și foarte la fel. E cum vreau și cum n-aș vrea vreodată... Nu e! Nu, nu e... Nici tu nu ești, să nu crezi, nici n-ai vrea... Nu mai știu ce vreau și cred că cel mai bine [pentru mine, evident] ar fi să nu mai vreau nimic... 

Dar nu vreau să nu vreau... Vreau să vreau... Să vreau ceva, orice, dar să vreau "ceva-ul" ăla din vârful tuturor terminațiilor nervoase și din toate capilarele... Vreau să vreau...


Și niciodată la fel!


Au revoir, monsieu... Au revoir!

duminică, decembrie 13

Am regăsit filmarea de la Speak-out 09...


Să mă lași astăzi să dorm mai mult, să mă lași azi...dar să mă lași! Să nu tragi de mine, să nu mă bâzâi... 

Taci și lasă-mă,  pleacă, du-te unde vrei și cu cine vrei că astăzi nu-mi pasă și nici mâine și niciodată. Azi nu te vreau...Nici mâine. Pleacă, du-te și lasă-mă! Și niciodată! 

Nu vreau să mă ridic din pat, nu vreau să mănânc, dar mi-e sete, foarte sete! Și înainte să pleci, adu-mi, te rog, o scrumieră și scoate-mi țigările din poșetă. Bricheta e pe masă. Acum taci și du-te!

Mi-e greu să te mai aud vorbind, mă enervezi. Nu vreau să-ți mai simt nici tinerețea și nici exuberanța și nici nebunia. Nu sunt pentru tine... N-am timp, nici măcar pentru mine. Cum aș putea avea pentru tine și pentru amândoi? Nu vreau răspuns, nu mă interesează! Tu pleacă acum și îți vezi de drum, eu rămân aici! Ia și gara cu tine și trenul și să nu te mai întorci! N-am să vin pe urma ta, să-ți iei și linia ferată... 

E bine, e răcoare... o țigară, o sticlă goală de Jack și o mulțime de minciuni... Ai plecat! E doar liniște și nimic mai mult. În mine e vânt și frig și pustiu... Și nu vreau să te mai văd lângă mine deși nici nu ai apucat să închizi ușa și deja-mi lipsești. Dar am vrut să pleci. Noi nu mai suntem...am fost dar ne-am rătăcit. Eu m-am pierdut, am rămas în urmă. Tu te grăbești, pleacă!


Aprind țigara și te-aștept să vii... 

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.