Necesar...

De patru-cinci ore mă tot apuc să-mi fac bagajul. Dimineață mă car. Bun. N-am reușit și nici nu cred că o să-l mai fac acum. Dar mi-am amintit cum a fost ultima dată când am călătorit cu trenul. Unii zic că-i boring, băi, nu-i. Nu și pentru mine. Ador să merg cu trenul. De ce? Să vezi...

Vară, cald, coafura..varză! Aștept trenu', mor de cald. Mă duc să-mi iau ceva rece de băut... Coadăăăăăă... Căcat. Stau ce dracu', să mă deshidratez? Bun, mai erau doi oameni înaintea mea: vine trenu'. Eee...am timp... Ajung și eu la rând, donșoara abea se mișca. Bun, când îmi iau ceiucu' și restu', nenea cu paleta dă verde!!

NUUU, stai... cu un rucsac cât mine alergam pe peron! Prind trenu', ce dracu', io-s Highlander! 

Buuun... Mă chinui să-mi găsesc locu'. În căcaturile astea de trenuri numerotarea se face după niște criterii neştiute şi neînţelese și necunoscute de omul normal... Buuun! L-am găsit, șaișpatru, țin minte și acuma. Bun, doar că pe locul ăsta ședea un tânăr domn, arătos ce-i drept...Și dormea. Cul... Oricum am deranjat tot vagonu' când am trecut cu ditai rucsacu'de ce nu l-aș trezi pe om, doar stă pe locul meu de drept.. Și îl trezesc: aista si uită buimășit la mini... Nu înțelegea ce dracu' vreau de la viața lui... Până la urmă mi se făcu milă de sufletu' prigonit și-l las să doarmă. Mă așez pe un alt loc. Mă mai chinui să-mi urc rucsacul la locul cuvenit, no chance...se trezește tânărul domn și mă ajută... Și stau, dar unde-s ziarele mele?? AA.. clar, agățate de ruxac. Cuuul. Mă cațăr, le iau, ma așez la loc, mă apuc de Cațavencu.

Vine controloru', îi dau biletul și îi explic că pe locul meu stă altcineva... Ăsta belește niște ochi maaari... ”Donșoară, da, dumneastră aveți loc 2 vagoane mai în spate” ... No shit! maaaaxim, toți zeii sunt astăzi cu curu' la mine. Mă ambalez cu tot cu rucsacu' imens și mă car... Mă opresc pe hol la o țigară, oricum controloru' se duse în partea ailaltă... În timp ce-mi fumam io țigara vine un moșuleț care a simțit nevoia să-mi amintească că nu se fumează în tren... ”Săru-mâna, știu, da io fac o excepție” și îi fac și cu ochiu!

Parcă eram high... ce dracu' mai putea să se întâmple? Ce? Hai că o zic şi p-asta... Locu' şaişpatru era exact lângă moşuleţ. După ce am gasit locu' şi după ce am deranjat iar juma de vagon, m-am aşezat şi de la baie a apărut Senior. Io la geam el alăturea... În faţa mea, alţi doi veterani... Pff, nu puteam nimeri mai bine. Şi ce să fac hai să-i dau iar cu Caţavencu. Aha, da! Caţavencu a rămas în celălalt vagon. AAAAAArghhhhhhh Crizee... Stau mă holb pi jiam... Nica nou, tăti-s la fel... Numa niscaiva viluţi apăruti di nicăieria... Alt bai să nu fie! Aa, hai să ascult muzică...Da! La pantof că n-am fost inspirată să-mi pun telefonul la încărcat... Las'.. Ajung şi la destinaţie, mai stau juma' de oră în gară să-l aştept pe 'Nea Nicu că era plecat la mama dracu' şi cinci minute se făcură cinşpe, douăşcinci... 

Şi am ajuns şi acasă, ce dracu'... Fu "fan"... Mă distrai [Şi nu, nu-s olteancă, dar da, am un oltean pe lângă mine şi-mi vine a vorbi asemenea lui]

P.S:  Cam aşa arăt iarna înainte de plecare... 

Hai, Au revoir cherrie!