Eu sunt tot ce-mi trebuie! Nu sunt doar o jumătate în căutarea altei jumătăţi ca să putem deveni, împreună, un întreg. Ce căcat? Eu sunt deja un întreg! Ai venit tu şi deja a fost prea mult. Lasă-mă şi-ţi vezi de drum!
Eşti prea grăbit, prea euforic. Mă oboseşti. Nu pot să ţin pasul cu tine şi sincer, nici nu vreau.
Şi totuşi te vreau. Dar nu pentru totdeauna. Te vreau vreo două ore pe noapte. Dar nu acum, sunt prea obosită... poate mâine. Nu vreau să ies la braţul tău în oraş şi nici să ne plimbăm de mână prin parc. Ar fi ridicol. Te vreau închis în cameră două ore, sau şi mai puţin. Şi când ies de la duş, să fi deja plecat. Fără dulcegării şi lugu-lugu, fără îmbrăţişări şi fără ''te iubesc''... Fără discuţii savante şi fără întrebări, fără sentimente, pentru toate astea există EL... Şi tu n-ai să fi niciodată mai mult decât... câteva ore! Mi-ai fost al naibii de drag. Jur! Ciudat om, ciudat. Nu vei putea niciodată să fi ca el, dar nici el ca tine. Sunteţi diferiţi, mult prea diferiţi şi totuşi sunteţi la fel. La fel de proşti!
Şi fără haine... Aşa te vreau! Apoi să pleci şi să te întorci când te vreau eu... Fără telefoane şi fără ''de ce?''.
Nu înţelegi. Nu te vreau decât ''în joacă''...
Asta a fost! Ai venit, ai mirosit, adio Gringo! Mulţumesc! Acum uită-mă...lângă tine câteva nopţi!
0 Memorii:
Trimiteţi un comentariu