sâmbătă, februarie 27

Mă plimb prin ploaie, fără umbrelă... Ceilalți, sau ”restul”, cum îmi place să-i numesc, se grăbesc. Mereu. Oamenii se grăbesc. Se grăbesc să ajungă undeva. Se grăbesc să stea, se grăbesc să nu facă nimic. Se grăbesc degeaba. Eu am timp, vreau să cred că măcar timp am... Nu mă grăbesc. Nu mă feresc de ploaie. Ce dacă hainele mele sunt ude? Ce dacă mi-am îndreptat părul cu o oră înainte? Ce dacă? O să ajung și acasă, o să mă usuc și o să-mi fac un ceai fierbinte cu lămâie, o să iau un paracetamol și o să sper că nu am să răcesc... Pot să fac asta. 

Mă plimb. Fără țintă, fără destinație, fără cineva lângă mine, fără griji și fără umbrelă. Ba nu, cu griji dar tot fără umbrelă. Din ăstea mai am...Chiar prea multe. Și aș putea să le dau altora, dar de ce? Și de ce să alerg? Am să ajung în final unde vreau, fără să mă grăbesc. Și am să gust și ploaia între timp. Mă plimb singură și îmi place. Pot să-mi aud gândurile.

De ce să vreau pe cineva lângă mine? De ce să-mi vorbească cineva despre lucruri care nu mă interesează și să mă întrebe tot felul de lucruri doar de dragul conversației? De ce să uite că m-a întrebat și să mă întrebe din nou? De ce să-mi țină o umbrelă deasupra capului? De ce să mă grăbească către locul în care vrea să ajungă? Eu am timp, eu nu mă grăbesc... EU nu vreau să ajung decât acolo unde vreau și atunci când vreau. Fără să mă tragă cineva de mână și fără să măresc pasul...  

Oare tu...Oare tu ai putea să mergi cu mine, încet, prin ploaie, către nicăieri? Ai vrea? Dar...ai avea curaj? Mda, la ce-ți trebuie curaj să te plimbi prin ploaie? Îți trebe! Îți spun eu... Eu mă plimb prin ploaie, tu nu! Tu nu știi. Tu nu știi pentru că tu niciodată nu ai ascultat ploaia, tu nu știi pentru că tu ai văzut ploaia doar dincolo de geam. Dar ți se pare că știi cum e. Ți se pare! Dacă vrei, vino cu mine! Ai să vezi că nu-i ușor, ai să vezi că totuși, ai nevoie de curaj pentru a te plimba prin ploaie... 

Am ajuns la tine. Fără să mă grăbesc...

luni, februarie 22

Înţelegi măi doamnă de ce nu-mi place să mă ataşez emoţional de oameni, de indivizi? 

De ce dracu' in DEX scrie că omul este  ''Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.''? 

Păi tu, măi stupido, eşti fiinţă net inferioară; socială-da, şi extrem de comunicativă, mai ales în situaţii care nu te privesc direct/personal, dar care, aparent sunt catalogate de mintea ta aia netedă, ca fiind, un subiect hot; nu ştiu sigur dacă tu eşti o fiinţă caracterizată prin gândire şi dacă da, nu aş putea preciza în ce interval de timp se desfăşoară acest proces lung şi dureros... Limbaj articulat? Cum dracu' nu? Altfel cum ai răcni? Poziţie verticală ai, mai puţin coloană vertebrală... şi poziţia piciorului [...] detalii, detalii [...] Şi asta cu creierul deosebit de dezvoltat...poate, dar nu la tine... Sau poate ţi-ai dezvoltat anumite arii, cum ar fi ''Fată, ce geantă cul am'', ''Vai, mi s-a rupt o unghie'' sau ''Hai să-ţi povestec cu cine şi-o trage Charlie'' ...

STUPIDO! 

Ăştia-s oamenii de care am încercat să mă feresc, ăştia-s stupizii care mă înconjoară... 

Înţelegi acum, măi doamnă, de ce îmi construiesc ziduri? 

duminică, februarie 21

Mi-e bine așa. Pentru moment îmi e bine. Și momentan mi se rupe dacă mă judeci. 

Nu am timp. Când să te iubesc? Îmi petrec șase ore pe zi la școală, iar restul timpului mi-l împart între proiecte, studii și alte nimicuri, când să-mi dedic timpul unei relații adevărate, sau cel puțin unei relații care din punctul tău de vedere este adevărată. 

Mie îmi ajunge ce am acum. Și îmi doresc să nu mă îndrăgostesc de tine. Nu vreau. Nu am timp. Și știu ce ai să spui, ai să spui că e imposibil, că mereu ai timp să iubești. Da, ai dreptate. Nu neg. Să te iubesc nu mi-ar lua din timp, dar să dezvolt o relație... Să o clădim, să o întreținem, să o dezvoltăm...de ce? Are rost?Aș putea să te las pe tine să te ocupi de proiectare și construcție, iar eu, eu doar să te iubesc....și eventual, să mă las iubită. Și să te chinui pe tine? Să te fac mereu să te întrebi dacă merită? Să realizezi tu singur după o vreme că am dreptate, că nu merită? Dar, repet, de ce? Asta e baza? Relația? Aici e miezul în jurul căruia gravitează tot? Nu și în viziunea mea. Nu, îți spun acum că nu are rost și nu te las să sapi fundația..

Nu am timp. Dar am coaie să accept ce am acum și mai mult, am coaie pentru că-mi și place ce am acum!

Dacă vrei ce avem acum e bine, dacă vrei mai mult, pleacă și găsește pe cineva cu timp, găsește pe cineva cu alte idei și concepții, pe cineva care crede că o relație ”adevărată” e miezul! Și dacă vrei, ai să găsești. Sunt multe găini care mai visează la Feți-Frumoși pe cai albi împăiați... Mie mi-au crescut coaie, două perechi, acum mă orientez mai uşor în spaţiu şi ştiu că nu mai există descendenţi din neamul Împăratului Roş'... 

Am coaie!

duminică, februarie 14

Mă, cât căcat puteți să haliți? Chiar vi se pare cul să semnați cu ”Charlie” niște comentarii căcăcioase și abjecte? 

Ce ziceam mai devreme? O nație de muistozzille și pulogăozauri... Să mă sugeți pe mine de dorsală, dacă așa dragă vă sunt și să-i mai sugeți de oo și pe misterii de la minusdoi.

Observ că mă citiți, mulțumesc! Așa că vouă, dragilor, vă dedic acest post, să vă bag în seamă , eu, mirifica și importanta Charlie [pentru că așa lăsați impresia că sunt, semnându-vă cu numele meu] și apoi vă bag în origini, adică-n pizdele mamelor voastre! MUIE MĂ!

Adio Gringo!

Ţine-o de mână atunci când îi e teamă, înveleşte-o când îi e frig, încurajeaz-o când e nesigură, fă-i un ceai fierbinte când e răcită, ascult-o, ascult-o chiar dacă ai impresia că nu înţelegi nimic, ascultă-i oful fără să încerci să-i rezolvi tu problemele, vrea să o asculţi nu doar să o auzi. 

Nu te speria dacă plânge, ţine-o în braţe chiar dacă îţi va păta cămaşa cu rimel, iubeşte-o! Şi dacă a condimentat prea mult friptura nu fă o tragedie din asta! Adu-i flori, alint-o, iubeşte-o! Ţine-o strâns de mână şi sărut-o... Iubeşte-o dimineaţa, peste zi, seara şi noaptea, iubeşte-o mereu şi arată-i că o iubeşti, spune-i că o iubeşti, arată-i cât de importantă e în viaţa ta, fă-o să alerge cu tine prin ploaie, las-o să cadă obosită-n mâinile tale, las-o să fie copil...Şi învaţă să taci lângă ea.

Ţine-o de mână, ţine-o lângă tine. Ţine-o strâns. 

Nu doar de Valentine's Day... Mereu. 



sâmbătă, februarie 13

Acuma vă transform pe toţi în muistozzile, curvozille, şi crocogăozauri. 

Muistozilla nu are viaţă personală şi cu atât mai puţin, socială, aşa că-şi ocupă timpul analizând şi comentând anumite aspecte ale vieţii contemporane a celorlalte vertebrate solzoase. Din specia Muistozzillei face parte şi Auntzilla.  

Curvozillele de obicei se flendăre în aceleaşi bodegi ca şi muistozzillele. Despre ele o să vorbim altă dată.

Crocogăozaurii sunt organisme parazite care trăiesc pe seama altor orgnisme şi de obicei le provoacă boli. Ăştia-s ca tenia, numa' că au schelet osos. În această categorie intră şi Pulogăozaurul.  Acesta este un fel de ''tata lor'', sau cel puţin aşa crede...


Şi acum că am stabilit care/ce/cum face, îţi povestesc ceva:

Subsemnata se duce în bodegă. Acolo sunt muistozzille, curvozille şi crocogăozauri. Ceea ce o face şi pe ea o curvozzilă într-o oarecare măsură. Auntzilla, care e un fel de informator secret pentru Pulogăozaur, o zăreşte pe subsemnată şi toată seara o studiază. În mintea ei aia netedă ca o câmpie adună informaţii : ''Aha, şi-a luat o bere...o bea, mai o bere, dansează cu unu', încă o bere...iar dansează, VODKA?? Oaa... asta tre' să-i zic. Acuma dansează cu altu'... iar bea... Fumează, fumează mult, iar o bere. Vai, asta e alcoolică. E şi curvă, uite la ea cum dansează cu ăla..Se ling, vai...or fi împreună. Nu cred că a dansat şi cu ălalalt mai devreme, vai... iar bea... ''etc.

Mai bine ar face o muie, că la relatat astfel de poveşti nu prea are imaginaţie... Cât despre Pulogăozaur...Să îl sugă de oo pe Rembrandt.

Morala: Mă doare la başcheţi!

*Acesta este un post căcăcios, trataţi-l ca atare. Dacă vă simţiţi oarecum lezaţi, sugeţi-l pe Rembrandt de oo. 

duminică, februarie 7

Dacă se poate de ce nu? De ce să faci acum, ceva ce poate fi lăsat pe mâine sau... pe altădată, când o fi? Asta fac eu... Mereu! Şi nu doar eu! 

Dacă tu nu faci aşa şi tu nu amâni lucrurile şi tu faci tot ce trebuie făcut când trebuie făcut, ba mai mult faci ceva-ul ăla în avans... E un X într-un pătrăţel, în colţul din dreapta-sus al browserului... Click pe el şi ceau! 

Bilanţul zilei de astăzi? Trei căni de ceai negru cu miere şi lapte, două căni de ceai verde, o cană de ceai verde cu mentă şi lămâie, şaişpe ţigări lucky,  un ştrudel cu mere, juma' de top de hârtie consumat şi o altă jumătate pe rol... Asta cu hârtia e doar în plan...numai ceaiurile şi ştrudelu' îs pe bune... Paperworku' îl lăsăm pe mai târziu... de ce nu mă mir?

Acum ar trebui să fac ceva ce aş fi putut face toată săptămâna... Dar am preferat să o frec aiurea şi nici măcar nu pot spune că am făcut ceva constructiv...

Şi mirare că totuşi mă apucasem mai devreme dar m-am lăsat...de ce? Pentru că mai am şi mâine câteva ore la dispoziţie...

Bun aşa... De fapt, de fiecare dată când mă apuc de ceva găsesc altceva mult mai interesat de făcut. Mi se pare mai interesant să mă pensez sau sau să-mi tai pieliţele şi să-mi pilesc unghiile... sau să-mi fac un ceai, sau orice. Mi se pare mai interesant să mă scobesc în nas, poate reuşesc să-mi gâdil partea aia din creier care se ocupă cu provocarea, cu determinarea, cu impulsionarea... sau mai bine îmi şterg praful, sau îmi vopsesc unghiile...sau plimb câinele....şi câte ar mai fi, câte aş face în loc să fac ce trebe să fac. E mai interesant să mă zgâiesc în oglindă sau să mă uit pe pereţi... 

Şi chiar atunci când mă apuc de treabă, serios şi cu dedicaţie, înţelepciune şi devotament intervine ceva...de fiecare dată... Ori tre să fac şuşu, ori mi-e foame, ori sună telefonul...ori ceva ceva apare...

Ştii tu bine ce zic, dar ştii de ce? Dacă nu ai fi ca mine nu te-ai fi oprit din treaba ta ca să citeşti ce am scris şi ai fi clickuit de mult icsuleţu' din colţ... Te-am prins, huh? 

Hai, do your work, don't be stupid! [Asta scrie şi pe desktop-ul meu...dar cine dracu' respectă aia? Nu eu...]


sâmbătă, februarie 6

Şi toţi zeii, care din nou, au ales să şadă cu curu' la mine.

Mai râdem, mai glumim, mai bem un păhărel şi ajung la concluzia că toată nebunia asta e de fapt ca o prăjitură şi implica tot procesul de preparare.

Mergi dimineaţa la magazin să cumperi toate ingredintele, şi le alegi pe cele mai bune, te mai enervezi că vânzătoarea e sictirită şi te fute-n gură numai din priviri, mergi spre casă, începe să plouă, nu ai umbrelă, canalizarea nu face faţă, e plin de bălţi, pierzi tramvaiul, te stropeşte un jegos cu un 4x4, te înfurii dar mergi mai departe, tu ai de făcut o prăjitură. Ajungi acasă, te apuci de prăjiturit[cuvânt luat dintr-o reclamă], constaţi că-ţi lipsesc nişte ingrediente, dai o fuga până la magazinul de la colţ, şi spre fericirea şi mulţumirea ta găseşti tot ce ai nevoie dar la un preţ ceva mai umflat, de cartier, asta e... Bun. Acum chiar te apuci de treabă, trudă, muncă şi făină peste tot, se ia curentul, ceva tipic...bun... pauză. Revine curentul, continui treaba. Când prăjitura e aproape gata, te duci să-ţi faci un duş rapid, îţi torni un pahar de vin şi te aşezi confortabil în fotoliu... Miroase extraordinar! Şi vine EA, Prăjiturzzilla!!! Şi haleşte tot şi la sfârşit comentează că e prea însiropat blatul!

Ce căcat, nu ştiu dacă înţelegi ce vreau să zic, dar e frustrant oricum... Ideea e că nu trebe să te opreşti şi în niciun caz să dispari de lângă prăjitură...e foarte posibil să apară o Prăjiturzzilla foarte leneşă, care nu-i în stare să-şi facă singură o prăjitură şi ce face? O haleşte pe a ta...

Şi zeii? Aleg să se uite la... la ce dracu' s-or uita. Până la urmă e doar vina mea... Ori mă las de prăjituri, ori mă ascund într-un colţ şi mănânc doar eu...ori, o fac atât de nasoală, să nu o mănânce nimeni...

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.