Cojones...

Mi-e bine așa. Pentru moment îmi e bine. Și momentan mi se rupe dacă mă judeci. 

Nu am timp. Când să te iubesc? Îmi petrec șase ore pe zi la școală, iar restul timpului mi-l împart între proiecte, studii și alte nimicuri, când să-mi dedic timpul unei relații adevărate, sau cel puțin unei relații care din punctul tău de vedere este adevărată. 

Mie îmi ajunge ce am acum. Și îmi doresc să nu mă îndrăgostesc de tine. Nu vreau. Nu am timp. Și știu ce ai să spui, ai să spui că e imposibil, că mereu ai timp să iubești. Da, ai dreptate. Nu neg. Să te iubesc nu mi-ar lua din timp, dar să dezvolt o relație... Să o clădim, să o întreținem, să o dezvoltăm...de ce? Are rost?Aș putea să te las pe tine să te ocupi de proiectare și construcție, iar eu, eu doar să te iubesc....și eventual, să mă las iubită. Și să te chinui pe tine? Să te fac mereu să te întrebi dacă merită? Să realizezi tu singur după o vreme că am dreptate, că nu merită? Dar, repet, de ce? Asta e baza? Relația? Aici e miezul în jurul căruia gravitează tot? Nu și în viziunea mea. Nu, îți spun acum că nu are rost și nu te las să sapi fundația..

Nu am timp. Dar am coaie să accept ce am acum și mai mult, am coaie pentru că-mi și place ce am acum!

Dacă vrei ce avem acum e bine, dacă vrei mai mult, pleacă și găsește pe cineva cu timp, găsește pe cineva cu alte idei și concepții, pe cineva care crede că o relație ”adevărată” e miezul! Și dacă vrei, ai să găsești. Sunt multe găini care mai visează la Feți-Frumoși pe cai albi împăiați... Mie mi-au crescut coaie, două perechi, acum mă orientez mai uşor în spaţiu şi ştiu că nu mai există descendenţi din neamul Împăratului Roş'... 

Am coaie!