Numai dracu' poate ştii...

Şi toţi zeii, care din nou, au ales să şadă cu curu' la mine.

Mai râdem, mai glumim, mai bem un păhărel şi ajung la concluzia că toată nebunia asta e de fapt ca o prăjitură şi implica tot procesul de preparare.

Mergi dimineaţa la magazin să cumperi toate ingredintele, şi le alegi pe cele mai bune, te mai enervezi că vânzătoarea e sictirită şi te fute-n gură numai din priviri, mergi spre casă, începe să plouă, nu ai umbrelă, canalizarea nu face faţă, e plin de bălţi, pierzi tramvaiul, te stropeşte un jegos cu un 4x4, te înfurii dar mergi mai departe, tu ai de făcut o prăjitură. Ajungi acasă, te apuci de prăjiturit[cuvânt luat dintr-o reclamă], constaţi că-ţi lipsesc nişte ingrediente, dai o fuga până la magazinul de la colţ, şi spre fericirea şi mulţumirea ta găseşti tot ce ai nevoie dar la un preţ ceva mai umflat, de cartier, asta e... Bun. Acum chiar te apuci de treabă, trudă, muncă şi făină peste tot, se ia curentul, ceva tipic...bun... pauză. Revine curentul, continui treaba. Când prăjitura e aproape gata, te duci să-ţi faci un duş rapid, îţi torni un pahar de vin şi te aşezi confortabil în fotoliu... Miroase extraordinar! Şi vine EA, Prăjiturzzilla!!! Şi haleşte tot şi la sfârşit comentează că e prea însiropat blatul!

Ce căcat, nu ştiu dacă înţelegi ce vreau să zic, dar e frustrant oricum... Ideea e că nu trebe să te opreşti şi în niciun caz să dispari de lângă prăjitură...e foarte posibil să apară o Prăjiturzzilla foarte leneşă, care nu-i în stare să-şi facă singură o prăjitură şi ce face? O haleşte pe a ta...

Şi zeii? Aleg să se uite la... la ce dracu' s-or uita. Până la urmă e doar vina mea... Ori mă las de prăjituri, ori mă ascund într-un colţ şi mănânc doar eu...ori, o fac atât de nasoală, să nu o mănânce nimeni...