miercuri, martie 31

Nu o bag pe aia cu ”Vai, ce ocupată am fost, nu am apucat să scriu...”, pentru că pur și simplu mi-a fost lene. Lene de tot. N-am făcut nimic lately... deși ar fi câteva de povestit le las pe mai târziu, să se mai coacă puțintel... 

Leapșa cu 20 

Copy-paste (fără răspunsuri) de la Molie

1. Principala mea trăsătură: Nonșalanța/ Dezinvoltura
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: Sinceritatea [da știu, țintesc foarte sus...]
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Naturalețea
4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: Umorul
5. Principalul meu defect: Neglijența
6. Îndeletnicirea mea preferată : Prezumția...
7. Fericirea pe care mi-o visez: Să fie...
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Indiferența
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: Anglia
10. Culoarea preferată: Verde
11. Floarea care-mi place: Nu știu....Mie-mi plac cactușii... 
12. Pasărea mea preferată: Colibri
13. Prozatorii mei preferaţi: Cehov, Gogol, Proust, Goethe
14. Poeţii mei preferaţi: Pușkin, Bacovia, Beniuc
15. Eroii mei preferaţi din literatură: Kovaliov("Nasul" de Gogol)
16. Eroinele mele preferate din literatură: Delia Mircescu("Strict interzis" de Dana Dorian)
17. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: Mama
18. Ce urăsc cel mai mult: Nesimțirea/Ignoranța
19. Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: Copilărești
20 . Deviza mea: Paler zicea că toate-s trecătoare... Îl cred pe cuvânt!

Vladislavich ai luat leapșa!

joi, martie 18

Când trăiesc? Acum, și cu câteva minute în urmă. Nu mă obsedează cuvintele. Mă îngrozesc însă câțiva oameni care le folosesc fără să le cunoască sensul... 

Luni doare, mai ales dimineața.

Marți e palidă și miroase urât.

Miercuri parcă prinde culoare și îmi vine să înjur...

Joi scoatem sufletul, îl împachetăm frumos și îl punem în șifonier.

Vineri se duc dracu toate doar pentru ca vine Sâmbătă.

Sâmbătă sufletul miroase a tăcere și moare câte puțin.

Duminică dezbatem filozofia trecerii timpului... Tempus Futut


N-am fost in tranșee, nici în război, nu știu cum sună armele dar aud tunurile în mine cum dărâmă orice zid încerc să construiesc  înaintea ta. 

Nu înțeleg cum toata artileria se zdruncină înaintea mea. N-am avut răgaz nici înainte nici în timp ce se dezlănțuia... De ce nu pot să am o pace? Pacea mea. De ce nu putem încheia un armistițiu?

De ce după fiecare luptă sunt pe dos și generalii îmi sunt beți? De ce nu sunt în stare să-mi adun trupele măcar cât să mă retrag? De ce zac pe câmpul de luptă fără vlagă?

De ce am râvnit la ce avea ea? De ce, dacă eram atât de sigură de victorie cum pretindeam, nu am făcut niciun pas? De ce am rămas în umbră uitându-mă cu jind cum te cucerește centimetru cu centimetru? Era un fel de strategie?Îmi stabileam obiectivele? Era o strategie de concentrare a forțelor urmată de o manevră cu element-surpriză? Asta era defensiva mea când de fapt, mi-era frică de înfrângere și am amânat ofensiva până în momentul în care am realizat că nu mai am ce să atac. Războiul se terminase fără participarea mea, armele mele erau neatinse, la locul lor... Acum, le-am îngropat. 

Și nu vreau să pornesc un alt război. Am obosit. Nu tac, nu atac, sunt lașă și încătușată de tot ce ar fi putut însemna războiul ăsta...

Am să aștept să ieși de sub dominația utopică, să ceri unire, să ne facem legi și constituții, să avem independență și un stat al nostru. Cred că într-o zi am să mă opresc din construit ziduri și sper ca în ziua aia să fi aproape... Va trece timp peste noi și peste arme, va rugini războiul și ne vom găsi pacea: împreună sau pe alte drumuri! 

Va rugini războiul... 

Pentru noi, dragul meu camarad, pentru noi va rugini războiul!

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.