vineri, aprilie 30

Am primit acest premiu de la Mistăr Moth[Molie] . Nu pot decât să mă bucur și să-i mulțumesc, să-mi continui drumul prin blogosferă și să zâmbesc larg! Senchiu ăghen! Și aș vrea, dacă e cu putință să premiez și eu pe cineva... și anume pe FataGri

luni, aprilie 26

Îmi vine să zbier ”lăsați-mă dracului!”... Nu știu dacă din pricina oboselii sau pentru că m-am întors acasă, în peștera cu un caiac, cum al meu drag, piramidal prieten Emil, obișnuiește să spună! Al meu Emil care striga ”Bea, mă!”, care foarte frumos și calm spunea ”Și, ai fost acolo? Da? Aha, și ai văzut aia? Da, da...Și treaba aia? Aha...” Făcând referire la diferite locații ca și cum ar fi niște pleisuri mega-tari și tu ar trebui să fi mândru că ai fost acolo, ca mai apoi foarte sec și totodată sincer să spună apăsat ”E de căcat, mă!

Vineri la orele 10:00 eram deja în drum spre Brașov... Reșița-Caransebeș-Hațeg-detour până la Râmnic  -Petroșani-Tg.Jiu-Horezu-Râmnicu Vâlcea-euforie, nebunie, amintiri-Sibiu-Făgăraș-Brașov... Am ajuns, ne-am cazat! Asta era pe la 7 seara...  De dormit am dormit o oră și treizeci și cinci de minute...patrușcinci în prima noapte, cinzeci în a doua... Vodka/Bere/Energizante/țigări și junkfood cu grămada!  

Primul om cu care ne-am băgat în vorbă a fost Mihai...Se numește Dan de fapt, dar noi i-am spus Mihai...mereu. Avea față de Mihai. Mihai ”cu bancul ăla sec, ăla cu valiza”! Mihai care duminică dimineața înainte să plec striga la Misa ”Vreau poză cu Hane, vreau poză cu Hane” și se prinsese cu brațele în jurul meu ca un koala de tree!

Apoi Eliza care cânta piese de-ale ”doamnei caca-gaga”, Eliza cu voce foarte mișto și nădragi scurți!

Ciprian...Ciprian pe care l-am trezit, l-am gâdilat în talpă, am tras pătura de pe el, Ciprian cel care și-a pus mâna pe cur... Cel cu pierce-uri și fără dume de bucureștean borât. Cel care mi-a dăruit o lumânare, probabil crezând că nu am electricitate în peștera-mi cu un caiac...  Cel pe care l-am condus la gară!

Și Deby pe care o strigam oricum mai puțin Deby pentru că nu-i rețineam numele... îi spuneam Deby doar dacă-mi zicea cineva, ”Bă, zi lu Deby să...” și eu mândră, ”bă, Deby...” ! Deby cea pe care împreună cu Mephisto/Iggy/Dracul/Andrei/Cretzi o întrebam dacă vrea să vorbim despre sex... 

Misa cu fluturi în cap... la propriu, pentru că sub fluturii ăia zăcea cu totul altceva! Misa care mi-e tare dragă și care-mi creea inevitabil și neintenționat o stare de bine prin simpla ei prezență!  

Adonis căruia i-am spus Zeus, Actimel și Antonio... nu întreba de ce... Adonis pe care l-am supărat când am fost egoistă și l-am luat din club, dar doar pentru că voiam să fie cu noi... Și Adonis de la care nu am apucat să-mi iau rămas-bun... 

Andreeas sau monkey. Suceveanul care mi-a fost antipatic din momentul în care mi-a spus că este din Suceava... Pentru că în locul lui trebuia să fie bunul și dragul meu prieten, Liviu. Suceveanul pe care era să-l pocnesc la un moment dat și omul care mi-a demonstrat încă o dată că instinctele mele nu mă mint!

Iggy/Mephisto/Dracul/Andrei/Cretzi cu care am intrat în cele mai stupide și absurde polemici, tipul care m-a uimit, tipul care mă citea. Tipul care nu are nevoie de descriere!

Lavinia, Roxana și Iulia, colegele mele de cameră. Nu am apucat să interacționăm prea mult pentru că nu am stat în cameră și nici ele nu s-au lipit grupului, plus că s-au cărat acasă devreme... 

I-am revăzut și pe dragul meu Mircea din Râmnic, și pe Flavia...Din păcate a fost scurt! 

Despre alții nu vă pot spune pentru că...nu-mi prea amintesc. 

Dar omușorii aceștia sunt deosebiți, fiecare având o chestie proprie care mie personal mi-a plăcut! Dacă scriu despre ei înseamnă că-mi sunt dragi, înseamnă că-mi lipsesc, înseamnă că merită!

Acum sunt acasă, în peștera cu un caiac, și mă gândesc cum Emil pleacă în Vamă de 1mai...dar asta e! 

für Sie, aus Ihren Führerschein Hitler, 

cu drag!

miercuri, aprilie 14


Un Fenobarbital și o sută de Absolut, te rog!

Mi-am făcut curaj să-mi analizez măruntaiele și...

Îmi aprind o țigară...

N-ai să înțelegi. Povestea nu poate fi frumoasă. Povestea seamănă cu mine. Povestea sunt eu. 

Începe să-mi fie greață de atâtea cafele băute doar ca să nu adorm. Vreau să savurez cafeaua, vreau să-i simt gustul. Vreau și fursecuri. Și vreau o cafenea cochetă și intimă. Ba nu, vreau să beau cafeaua acasă. Să existe „acasă”. Și să-mi pregătească cineva, cu drag, cafeaua asta. Nu acum, acum nu am timp... Dar peste vreme. Și micul dejun. Fără grabă. Să bem cafeaua fără grabă, și fără să fie o necesitate, o formalitate. Să bem cafeaua de drag. Să ne dorim fiecare cană de cafea!

Dar pentru asta avem nevoie de mai mult, mai mult decât noi, mai mult decât doi oameni, un pat și niște așternuturi...

Mulțumesc!

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.