luni, mai 24

După trei săptămâni ne-am revăzut. Nu, nu în tramvai. 

Am vorbit o vreme și...  

restul e tăcere... 


Sie wissen es und ich weiß es ... wir können es nicht ertragen!

marți, mai 18


O femeie. O femeie are nevoie de o cafea tare dimineața, o cafea  cu puțin lapte și un cubuleț de zahăr. Uneori și două. 

Femeia asta are nevoie de un bărbat matur lângă ea. Un bărbat inteligent. Un bărbat educat, impunător, galant, atent,un bărbat tandru. Un bărbat cu simțul umorului, un bărbat care vrea și poate să o susțină... Un bărbat care nu o constrânge,  care-i oferă libertate și care-i crează impresia că ea are controlul... 

Dar, e oare greșit să renunți o vreme la cafeaua neagră, aromată și fierbinte pentru... Un Shake rece? Ceva fresh, dulce... nou. 

Un inocent cu speranțe și aspirații spre iubirea absolută... Un artist, un boem... Un visător. Un copil, un om pur. Un copil gelos și cu simțul proprietății dus la extrem... Unul cu capul în nori și care știe că nu tot ce zboară se mănâncă, dar unul care vrea din adâncul skateshoes-ilor să creadă că așa este... 

Aș fi vrut să pun puțină cofeină în shake...să aibă tot ce am nevoie...Dar mi-a fost teamă să nu-i stric aroma... 


Un Shake e ok...ca să te răcorești. Dar inevitabil vei ajunge tot la cafeaua neagră, ești dependentă de ea... 

vineri, mai 7

România, România mea, România noastră... 

România plină de fecale. România fără identitate. România gunoaielor, manelelor, inculturii. O Românie în care prostia și hoția stau ca termitele în poduri vechi de lemn, ca microbii în budele publice și ca degetele în curul nasul parlamentarilor.

Sistemul sanitar e infect: bolnavii stau câte doi în pat, îngheață iarna prin spitale și vara se sufocă; medicamentele, seringile, pansamentele și toate cele necesare le cumpără subsemnații că spitalul n-are decât niște urări de sănătate... [been there, seen that]

Sistemul educațional este ineficient, nerelevant, inechitabil și de proastă calitate... Mult și prost. Cu puțini profesori cu adevărat buni din punct de vedere profesional și moral/etic... restul, fără nicio părere de rău, apă de canalizare cu pretenție de parfum Chanel... Dragilor, voi, voi care bălăcăriți educația, voi care citiți reviste la ore, sau nu vă mai deranjați să vă susțineți orele, voi care aveți pretenția la un salariu european pe prestație zero, voi ați făcut facultatea aia degeaba, voi nu aveți ce să ne învățați... voi ar trebui să zburați primii din învățământ... după Funeriu și a lui șleahtă de incompetenți, desigur...

Infrastructură?? Ce-i aia? Rutieră? A noastră vrea, prin gropile, hârtoapele, craterele din asflat[nu vorbim de același tip de asflat turnat în țările din Vest, vorbim de maglavaisul ieftin împrăștiat pe drumurile noastre, cel care crapă la primul îngheț] să ajungă la energie potențială zero, atât de adânci sunt... Cei care-și cumpără mașini joase ori inconștienți, ori trăiesc într-o lume fără gropi... Feroviară? Au...lasă...

Transporturi... Trenurile de CFR sunt înfiorătoare... după o călătorie ”low-cost” cu CFR-ul/RegioTrans/alte companii private, trebuie să-ți faci baie în dezinfectant... Îți permiți să călătorești cu Intercity? Timișoara-București? O să ți se facă, scuzați, curul pătrat din pricina scaunelor... Tramvaie avem, luate de la nemți... Tramvaiele făcute în '60/'70...

Justiția?? Caricatură umoristică... justiție-corupție, corupție-justiție... Copilul de senator cu praf pe nas pleacă de la Parchet în porșul cumpărat de tati, fără cazier, evident... and so on...

Agricultură? Mediu? TURISM??? Mi se întoarce stomacul... Alții au făcut afaceri din piatră seacă, literalmente... Noi avem de toate: fluviu cu defileu și deltă, munți, dealuri și câmpii, râuri și lacuri naturale, glaciare, vulcanice, antropice, ieșire la mare... DEGEABA! Mi-e scârbă să mai merg în vacanță undeva în țara asta. E scump, serviciile sunt  lasă de dorit sau lipsesc cu desăvârșire, mizerie e peste tot, țigănie, manelărie, incultură, gălăgie.

Cultura... Hai să nu ne facem de râs în ultimul hal... Norocul nostru este că am avut oameni de cultură cu ani/ zeci/ sute de ani în urmă și norocul nostru că au fost suficient de buni ca să ne mai salveze și în zi de astăzi... Mă întreb însă, până când...

Și tu, cetățene, nu te întrebi de ce? De ce am ajuns în halul ăsta? De ce „ăi de sus” își bat joc de țară și implicit de noi... de ce dracu' ne mai iau 25% din salarii? De ce ei se scobesc în toate găurile și au salariile pe care le au? De ce nu te revolți? De ce mănânci atâta căcat? Ești prost că taci, ești prost că accepți, ești prost că îți este frică! Ce ar face dacă populația [dar nu așa, cinci-șase... ci cinci-șase milioane] ar refuza pur și simplu să mai plătească taxele și impozitele? Ce ar face dacă am ieși toți în stradă? Ne-ar mai împușca la fel ca-n '89 sau ar sta ascunși? 

În ultimii zece-cinșpe ani România și-a pierdut identitatea... De ce? Totul se învârte în jurul banilor...Iar noi am acceptat ca banii noștri să se concentreze în mâinile unor oameni fără educație... Noi și numai noi suntem vinovați... Ne-o merităm. 

luni, mai 3

Nu am să-mi cer scuze pentru limbajul  LICENȚIÓS , deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

Refuz să cred că mai există tineri atât de idioți. L-aș înțelege pe unul ca bunică-miu de la țară, să nu aibe nicio treabă cu tehnologia, dar voi? Viitorul atât de strălucit al omenirii? Voi? Stați toată ziua pe plaiurile yahoo-iene și observ că pur și simplu nu vă puteți abține să dați click  pe toate porcăriile de linkuri ce le primiți prin messenger sau să download-ați toate căcaturile de fișiere de pe Zeus știe ce siteuri. Futeți în continuare pe toată lumea din lista voastră de messenger cu mesaje, doar pentru că nu sunteți în stare să vă uitați de două ori înainte să dați cu mouse-ul. 

Luați-vă manuale cu instrucțiuni pentru net/ pc... din ălea în 10 pași simpli, pentru stupizi!


duminică, mai 2

Motiv de sărbătorit aveam, o prietenă pe cinste era lângă mine, bani de alcool primisem de la mama dar cu o altă menire... Seara se anunța colosală...


În tramvai era el, alături de posibila iubită... Câteva ocheade și fiecare cu treaba lui... Obișnuiesc să analizez oamenii din tramvai, majoritatea spun o poveste, fără cuvinte. El, studentul obosit, îngrijit dar oarecum plictisit, alături de ea, împărțind aceeași liniște și posibil același urlet interior, fiecare pe altă gamă și posibil pe același drum dar cu destinații diferite.

A coborât.

Peste câteva ore, după ce m-am alcoolizat puțintel îl zăresc în bar, printre sticle, pe el... omul din tramvai. Se apropie și-și închină sticla în semn de ”Hai, noroc, bre!”. Nimic special am zis, toată lumea dă noroc cu toată lumea, toată lumea dansează cu toată lumea, toată lumea vorbește cu toată lumea... Tu ești fata din tramvai... Intrăm în vorbă... Ajungem la concluzia că ne știm, dar nu știm de unde. Intrăm în alte discuții, subiectele variau, alcoolul curgea, făceam parte din același film... Asta până când a apărut și fata alături de care ședea în tramvai cu ceasuri în urmă, iubita lui. Și s-a încheiat...

Ne-am despărțit amical, fiecare și-a văzut de sticla și prietenii proprii... Ne-am mai intersectat privirile de câteva ori și ne-am înghițit cuvintele din diferite motive... 

Astăzi m-am dus din nou în bar. Și nu, nu era acolo, deși ar fi fost frumos să fie, măcar pentru finalul poveștii, sau continuarea ei... Sau pentru mine. 

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.