Nu am vrut să-ți scriu.

Nici nu am avut ce.

Decât că pe vremea asta își fac apariția două bube negre pe la noi: Bacalaureatul și inundațiile! A doua nu mi-a creat niciun fel de probleme până acum, însă, BACul mi-a mâncat cinci ani din viață. Nopți de studiu, cafea și țigări în cantități industriale, stres, nervi. Bacu' ăsta mi-a cam futut filmele...  Mi-a demonstrat a nuștiucâta oară că sistemul e distrus. 

Oameni care nu știu unde e Islanda pe harta Europei, oameni care nu știu sinonimul cuvântului „fericire”, oameni care cred că Freud e o firmă nemțească de poșete au luat note nesimțit de mari. Oamenii care față de noi, ceilalți, s-au putut lipsi de 600-700EUR. Noi nu.

Noi am vrut să fim corecți.Noi am crezut că putem, noi am crezut că știm... Noi ne-am luat-o peste bot! 

Capul sus, spatele drept, privirea înainte... One way ticket to the UK! N-am să mă întorc decât să-mi vizitez nefericiții care nu au avut șansa sau curajul să plece!  Altfel, n-am să mă uit înapoi, n-am să plâng decât în mine și am să o iau de la zero...

Am să-ți povestesc mai multe, dar nu acum! Acum îți spun că acolo nu merge cu șpagă, pentru că acolo trebuie să fi al dracului de bun, acolo voi fi eu și am să fiu cum nu m-ai văzut niciodată... Acolo am să calc pe cadavre să ajung unde-mi doresc... chiar și pe ale voastre!