Tu...

M-am îndrăgostit iremediabil...

M-am îndrăgostit iremediabil de tine și de alunița ta stupidă.

Tot. Tot!!

Mersul îmbrățișat de pinguini, cu ochii închiși și încrederea necondiționată, navetele de bere și zgomotul infernal, 198 de centimetri langă cei 159 ai mei, discuțiile interminabile și promisiunile, nesiguranța și incertitudinea, zâmbetele și necuvintele... Tu și poate eu. 

Și tu care poți face parte din filmul meu oricând, tu care poți avea mereu un rol mai mult decât episodic și eu care nu voi face parte niciodată din finalul filmului tău. Eu care am primit doar un rol secundar și promisiuni. Eu care mă bucur de fiecare moment și îmi impun să nu visez la mai mult.  Tu care miroși a vară și eu care mă străduiesc să nu depășesc imaginația, să mențin aceeași linie, aceeași simfonie...  Și tu, tu care poți fi tot!

-„Cum să fie ultima dată când te văd?” 

-Da, e ultima dată... 

-„Dar am să te găsesc... Crezi că nu am să te găsesc? Am să te găsesc, ai să vezi!” 

-Ca să mă găsești trebuie întâi să mă cauți! 

-„Am să te caut!”

-E târziu, mă duc acasă...

-„Am să te caut!”

Nu aș fi crezut vreodată că ești atât de complex, atât de...cum vreau eu! Mi-am impus să nu visez, mi-am impus să nu te cred, mi-am impus să trăiesc în prezent... și totuși îmi doresc să cred ce spui, să cred că ai să mă cauți, îmi doresc să fie adevărat. Dar nu se poate! 

Se poate! Da, se poate! 

Warte auf mich und ich werde kommen ... Träum von mir und ich werde wahr.