sâmbătă, mai 7

Și îmi trec atâtea prin minte și vreau să strig dar nu mai am voce... 

Când aș vrea măcar să șoptesc  un ultim „Rămas bun!” dar nu pot... 

Iar cel ce era acolo nu mai e... 

Când ascult refrene vechi și vreau să nu existe nici timp, nici spațiu, nici dezamăgire, nici regrete... 

Rămân doar cu amintirile și sclipirea momentelor de altădată... 

Și sper inconștient că nu e adevărat și închid ochii strâns și mai sper că tu ești acolo...  

Când lacrimile au înțeles înaintea mea dar se rostogolesc șuvoaie, fără încetare...

Când un dor imens mă cuprinde și teama de-a nu te mai vedea vreodată îmi străpunge sufletul...

Vreau să șterg ziua asta din lume și vreau să fie totul cum era înainte...

Și realizez cât de umili suntem în fața morții și cum ea poate rupe o legătură ce am strâns-o mai bine de cincisprezece ani...

Mă împacă doar gândul că prietenia și momentele frumoase nu ni le poate lua nimeni...

Atunci cu inima strânsă de durere spun ce nu aș fi vrut să spun vreodată... Rămas bun, drag prieten!

Vei rămâne mereu în sufletul meu, Bienvenue Marcel N'zemba!



Dar câtă vreme vei fi la mine în gând nu poți fi prea departe...

0 Memorii:

Trimiteți un comentariu

 

Copyright 2010 Charlie 2.0.

Theme by WordpressCenter.com.
Blogger Template by Beta Templates.